Când este obligatorie autofacturarea și cum se emite factura?

Termenul general: ziua de 15 a lunii următoare

Regula de bază pentru facturare, din care decurge și cea pentru autofacturare, este la art. 319 alin. (16): pentru operațiuni altele decât livrările intracomunitare, persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.

Același termen se aplică și avansurilor: factura pentru suma avansurilor încasate se emite cel târziu până în a 15-a zi a lunii următoare celei în care s-a încasat avansul.

Pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condițiile art. 294 alin. (2), art. 319 alin. (15) prevede același termen de 15 zile.

Când ești obligat să te autofacturezi

Transferuri și operațiuni asimilate. Art. 319 alin. (9): persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condițiile art. 270 alin. (10), și pentru fiecare operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România, în condițiile art. 273 alin. (2) lit. a).

Lipsa facturii de la furnizor. Când persoana obligată la plata taxei nu se află în posesia facturii emise de furnizor sau prestator, trebuie să autofactureze operațiunile respective până cel târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei.

Ajustarea taxei. Beneficiarul trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, cel târziu până în a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele care impun ajustarea.

Stocuri la dispoziția clientului. Când o persoană impozabilă livrează bunuri în regim de consignație sau pentru stocuri puse la dispoziția clientului, din România în alt stat membru care nu aplică măsuri de simplificare, trebuie să autofactureze transferul de bunuri.

Regula de trasabilitate

Art. 319 conține o cerință ușor de ratat: când se emite ulterior factura de la furnizor, persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofactură, iar pe autofactură, o referire la factură.

Cele două documente trebuie să se trimită reciproc, ca să nu apară o dublare a taxei.

Când nu ești obligat să emiți factură

Art. 319 alin. (10) prevede o excepție de la obligația de facturare de la alin. (6) lit. a), cu excepția cazului în care beneficiarul solicită factura: livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale.

Baza legală

Prevedere	Codul fiscal
Obligația generală de a emite factură	art. 319 alin. (6)
Autofactura pentru transferuri și operațiuni asimilate	art. 319 alin. (9)
Excepția pentru vânzările cu bon fiscal	art. 319 alin. (10)
Termenul de 15 zile la livrări intracomunitare	art. 319 alin. (15)
Termenul de 15 zile pentru celelalte operațiuni și pentru avansuri	art. 319 alin. (16)
Referirea reciprocă între factură și autofactură	art. 319

Toate trimiterile sunt la Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în forma consolidată. Poți citi textul integral în Codul fiscal.

Informație cu caracter informativ. Consultați un specialist pentru situații concrete.